,,Cel mai important element al muncii noastre este familia. Noi sperăm să creăm o legătură indisolubilă în cadrul familiilor. Familia reprezintă piatra de temelie a întregii noastre afaceri. – Walt Disney.
Ziua Internațională a Familiei a fost instituită de Adunarea Generală a ONU și sărbătorită pentru prima dată în 1994. De atunci, este sărbătorită anual la 15 mai. Din anul 2010, această zi este inclusă în lista sărbătorilor oficiale ale Republicii Moldova. Sărbătoarea are scopul de a atrage atenția societății asupra importanței familiei și a rolului acesteia în dezvoltarea socială. Este un prilej pentru a discuta despre problemele cu care se confruntă familiile din întreaga lume, cum ar fi sărăcia, violența, discriminarea și lipsa accesului la educație și asistență medicală. O familie fericită înseamnă o familie în care există, la cel mai înalt rang, iubirea, respectul și încrederea, este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltăm şi la rândul nostru ne formăm o altă familie. Este locul unde găsim înțelegere, liniște şi soluții la problemele care ne frământă. Atunci când copiii cresc în armonie și iubire, atunci când vrei acasă, acolo unde te așteaptă acel cuib familial cald și primitor. Familia este un refugiu, un loc unde ne simțim în siguranță și suntem iubiți.
Felicitări cu prilejul Zilei Internaționale a Familiei. Vă urez să aveți parte de multă fericire în sânul familiei, tandrețe, armonie și atenție. Aveți grijă unul de altul și fiți fericiți.
15 mai – Ziua Internațională a Familiei este declarată prin rezoluția adoptată la 20 septembrie 1993 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite.
Familia este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltăm şi la rândul nostru ne formăm o altă familie. Este locul unde găsim înțelegere, liniște şi soluții la problemele care ne frământă. Cu condiția ca în familie să existe comunicare, respect şi iubire. Ea este mediul unde întotdeauna găsești afecțiune, sprijin și iubire necondiționată. O relație de familie fericită se bazează pe respect și înțelegere…
Cel mai important lucru în viață este familia.
Emil Zola a spus, că ,,Cheia fericirii familiei constă în bunătate, sinceritate, receptivitate,” pentru că fără aceste calități este imposibil să creezi o adevărată familie cu drepturi depline.
Obiectivul principal al acestei zile este de a accentua importanța familiei şi de a promova valorile familiei – egalitatea, dragostea, respectul. Unii dintre cei mai importanți factori care mențin familia unită sunt stima şi iubirea reciprocă, dorința partenerilor de a duce o viață comună, implicarea acestora în creșterea şi educarea copiilor, comunicarea autentică între membrii familiei, existenta unei locuințe proprii şi a unor venituri satisfăcătoare.
O familie armonioasă are un mod de viață echilibrat datorită deschiderii şi dorinței membrilor ei de a-şi îndeplini în mod complet rolurile în cadrul familiei. Cu alte cuvinte, armonia familială este produsul unei relații bazate pe încredere, respect şi iubire între soț şi soție, părinți şi copii, părinți şi bunici, bunici şi copii.
Familia este cu adevărat acel loc special unde primim primele învățăminte despre iubire, înțelegere și compasiune. De la părinți și bunici, copiii învață nu doar despre lumea din jurul lor, ci și despre modul în care să relaționeze cu ceilalți, cum să își exprime emoțiile și cum să își dezvolte propriile valori și principii. Tot familia, oferă stabilitate confort și siguranță este cea care-l iubește pe copil necondiționat, iertându-i greșelile și oferindu-i cele mai bune sfaturi.
Familia rămâne mereu prezentă în formarea noastră pentru tot restul vieții… constituind celula de bază a unei societăți și de aceea merită o atenție deosebită în formarea tinerii generații. Așa deci familia este cel mai important sprijin pentru orice persoană.
În colecția Bibliotecii Municipale ,,M. Sadoveanu,” Soroca se regăsesc diverse informații despre importanța mediului familial.
Paștele este una din cele mai așteptate și mai respectate sărbători religioase care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos – Marele îndrumător al omenirii, considerat Fiul lui Dumnezeu. Este sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creștin, care este asociată cu venirea primăverii și trezirea naturii la viață, celebrată încă din secolul al XV-lea, și mai semnifică trecerea de la moarte la înviere și la viața veșnică. În Duminica Paștelui creștinii conform tradiției merg la biserică. Fiecare credincios are câte un cos pregătit după o rânduiala a strămoșilor. Coșul este acoperit cu un prosop țesut cu modele specific zonei, iar în el sunt așezate pe o farfurie simbolurile bucuriei pentru tot anul precum: semințe de mac, sare, zahar, faina, ceapa si usturoi. Deasupra acestei farfurii se așază pasca, șunca, brânza, bani, flori, sfecla roșie cu hrean si bineînțeles ouăle roșii. Credincioșii își pun haine festive și participă la slujba de la miezul nopții la biserică. După ce ceasul lovește ora 12, toate luminile din biserică sunt închise. Preotul iese din altar cu o lumânare aprinsă și da lumină credincioșilor. Aceasta simbolizează faptul că Hristos a înviat. După slujba de Înviere, unii creștini folosesc expresia Hristos a înviat!, pentru a saluta, și Adevărat a înviat!, pentru a răspunde acestui salut de sărbătoare.
Cel mai cunoscut obicei de Paște, este cel de a vopsi ouăle în culoarea roșie. Vopsitul are loc în Joia Mare. Culoarea roșie reprezintă sângele Mântuitorului. În Europa de Est, și în țara noastră, este dezvoltat obiceiul încondeierii ouălor de Paște, cărei protejează pe cei din casă de ghinion. Originea acestui obicei se pierde în negura vremurilor. Oul este considerat drept simbolul universal al nașterii, al nemuririi, făcând parte și din simbolurile reînvierii naturii și vegetației.
Un moment foarte important este Masa de Paște, care are loc duminică. Pe lângă ouă, se prepară și alte mâncăruri specifice, precum drobul, pasca sau cozonacul. Un alt moment important din cadrul mesei este ciocnitul ouălor de Paște. Se spune că din primul ou ciocnit la masă trebuie să mănânce toată lumea, pentru ca familia să fie unită. Dacă un ou ciocnit are două gălbenușuri, trebuie să se pregătească de nuntă. Se mai spune că dacă în ziua de Paște va ploua, anul va fi unul roditor. Tradițional, de Paști se servește mielul copt. Mielul tăiat la sărbătoarea Paștelui, este considerat a fi simbolul Mântuitorului , care sa sacrificat pentru salvarea omenirii.
Pe vremuri la Paște, îndeosebi a doua și a treia zi, în multe sate se organizau jocuri, hora satului, unde veneau sătenii de toate vârstele. În zilele de Paști la moldoveni tradițional era „datul în scrânciob”. Drept plată pentru această distracție erau ouăle roșii. Se credea că cine se dădea în scrânciob, aceluia îi vor crește roadele înalte și-i va merge bine tot anul. A doua zi de Paști se obișnuiește ca finii să se ducă la nași cu daruri: pască, cozonac, ouă roșii, dulciuri.
S-a născut la 6 mai 1944, satul Vărăncău, raionul Soroca
Tatăl său era brigadier silvic, iar mama sa croitoreasă.
Studii:
Şapte ani de şcoală în satul natal
Școala medie nr.1 din oraşul Soroca
Şcoala de Muzică din acelaşi oraş, unde studiază pianul.
Şcoala de Culturalizare din Soroca, un an de studii, unde învaţă arta dramatică în clasa profesoarei Sofia Vorobiova, actriţă din Sankt Petersburg, profesoară de canto fiindu-i Maria Bieşu, iar de vorbire scenică – Vera Mereuţă.
1964 – Institutul Teatral „A. Lunacearski” din Moscova, după trei ani de actorie.
Experiența profesională:
Participă la o selecţie organizată de către Teatrul „Luceafărul” din Chişinău, proaspăt înfiinţat şi este admis în trupa noului teatru, de comisia formată din actorii Dumitru Caraciobanu, Ion Ungureanu şi alţii. Debutează în spectacolul „Două culori”. Joacă alături de maeştrii Dumitru Caraciobanu, Ecaterina Malcoci, Valentina Izbeşciuc ş.a., în spectacolele montate de Ion Ungureanu, Ion Sandri Şcurea şi Ilie Todorov.
1967 – revine la Chişinău şi este inclus imediat în spectacolul „În căutarea surâsului”. A interpretat roluri de comedie şi dramatice dintre care menţionăm Andrei din spectacolul „Trei surori” de Anton Cehov, Răducanu în „Nota zero la purtare” de O. Stoenescu şi V. Sava ş.a.
A îndeplinit funcţiile de şef de trupă şi directoradjunct.
1989-1994 – a devenit primul director al Teatrului „Luceafărul” din Chişinău, ales în mod democratic de către întregul colectiv. A îndeplinit această ultimă funcţie timp de 5 ani şi jumătate. În această calitate, el a organizat primul turneu în România (Iaşi, Bacău şi Botoşani).
Gheorghe Pârlea a lucrat la acest teatru până la pensionarea sa.
După pensionare, Gheorghe Pârlea a format un cuplu umoristic cu actorul Gheorghe Urschi, jucând în mai multe spectacole împreună cu acesta.
Sursă:
Matvei, Valeria; Biblioteca Naţională a Republicii Moldova. Calendar Național 2014 [Text tipărit] / Aut. : Valeria Matvei, Natalia-Maria Șveț, Madlena Pușcașu [et al.]; Dir. gen. : Alexe Rău ; col. red. : Petru Soltan [et al.]; Biblioteca Națională a Rep. Moldova . ─ Chişinău : [s.n.] , 2014. – 378 p
Sofía Imber, născută la Soroca, 8 mai 1924 (decedată 20 februarie 2017),este unul dintre jurnaliştii de frunte în istoria jurnalismului Venezuelei şi promotorii cei mai proeminenţi de arta din America Latină.
Fiica lui Naum Imber Baru şi Ana, în 1930 la vârsta de şase ani împreună cu familia, au fugit în Venezuela din cauza persecuției pe care comuniştii au aplicat-o asupra oamenilor de religie / cultură (evrei). Situaţia economică a familiei a fost extrem de precară şi primii ani din Venezuela au fost extrem de grei. Cu toate acestea, părinții ei au lucrat din greu pentru a oferi educaţie bună ei şi surorii sale. Lya, sora mai mare, născută în 1914, are o mare distincţie, fiind prima femeie, care a absolvit medicina în Venezuela.
Sofia a fost o studentă avantajată în şcoală şi liceu. La o vârstă fragedă demonstrează abilităţile sale jurnalistice şi artistice.
La patruzeci de ani Sofía Imber face trei ani de studii medicale în Merida şi se întoarce la Caracas, unde a studiat jurnalismul şi mai apoi a primit o diplomă pentru activitatea sa jurnalistică în anii patruzeci. Ea a scris multe publicaţii naţionale şi internaţionale, şi a colaborat la mai multe ziare şi reviste în Venezuela, Mexic, Columbia şi Argentina, timp de peste cincizeci de ani.
Lucrările sale cele mai remarcabile ca jurnalistă la televiziune sunt talk show „Good Morning”, în colaborare cu Charles Rangel; programa de televiziune „Numai cu Sofia” şi programul de radio „Posibile Venezuela”
Cu câţiva ani în urmă Sofia Imber, la Andres Bello Universitatea Catolică, a creat Consiliul de Cercetare împreună cu Charles Rangel, şi s-a stabilit mai târziu, ca profesor de jurnalism. Sala de cercetare este digitizată în prezent și conține toate interviurile Sofiei Imber şi Charles Rangel făcute în timpul emisiunii „Good Morning”. Acest fișier este recunoscut ca ziar nepreţuit în lumea mass-media venezueleană. Astăzi, Sofia Imber continuă să facă contribuţii în lumea artei / jurnalism prin consiliere, scrieri, prezentări şi interviuri.
Sofía Imber a studiat Jurnalismul la Caracas și a obținut o diplomă în anii patruzeci. A colaborat cu publicații naționale și internaționale, și industria televiziunii.
A scris pentru ziarele El Nacional, Últimas Noticias și 2001; reviste precum Elite, Moment și Kena, în Venezuela. Sshe a colaborat și cu El Tiempo, din Columbia; Națiunea , din Argentina; și El Excelsior , din Mexic.
1946 – s-a mutat la Bogotá (Columbia) pentru a lucra în revista The Saturday , sub supravegherea lui Plinio Apuleyo Mendoza Neira.
În apropierea anilor cincizeci, a schimbat din nou reședința și s-a stabilit în Franța. Ulterior a locuit în Belgia, unde primul ei soț, Guillermo Meneses, a exercitat un rol diplomatic . Din această căsătorie s-au născut patru copii: Sarah, Adriana, Daniela și Pedro Guillermo. În Europa a desfășurat contacte intense cu lumea artistică , inclusiv cu figuri necunoscute la acea vreme, precum Vasa se bazează și Schöffer, printre altele. De asemenea, a cunoscut un grup de artiști plastici venezueleni, numiți „Los Disidentes”, cu sediul la Paris, care ulterior ar da renume internațional Venezuela.
În anii șaizeci, a fondat, împreună cu Meneses, revista Crítica, Arte și Literatura (CAL) și a continuat să prezidă Asociația Internațională a Criticilor de Artă. După aceea, a făcut parte din Consiliul de Administrație al Muzeului de Arte Plastice, în timp ce a fost director al revistei Variety .
În 1969, a avut premiera pe ecranele de televiziune din țară, prin canalul 8 (Venezolana de Televisión), programul ei „Bună dimineața” , în care a intervievat, împreună cu cel de-al doilea soț, Carlos Rangel, personalități renumite din național și internațional niveluri. Acest nou spațiu informațional a durat mai mult de douăzeci de ani, timp în care a fost difuzat pe diverse canale naționale. În același timp, a desfășurat segmente educaționale, precum „ Numai pentru adulți”, care a fost difuzat noaptea.
1976–1982 – a început programul de televiziune „ Sólo con Sofía”,
1971 – a publicat autobiografia sa, intitulată : Eu, intransigentul.
1973–2004 – a fondat și a dirijat Muzeul de Artă Contemporană din Caracas, unde este expusă o colecţie permanentă de aproximativ patru mii de lucrări, considerate ca cele mai bune colecţii de artă contemporană latino-americană.
1975-1996 – a fost directorul paginilor culturale ale ziarului El Universa l. 1991 – a devenit producătoare și gazdă a spațiului radio „La Venezuela posible” . Și cinci ani mai târziu a revenit la televiziune ca producător și gazdă a programului „Sofía”, difuzat de CMT , în care a intervievat personalități din zonele politice și culturale din Venezuela.
2001 – a fost eliminată funcție de către președintele Hugo Chávez Frías.
2014 – și-a donat colecția de cărți de artă bibliotecii Universității Catolice Andrés Bello.
2016 – a fost publicată biografia ei Doamna Imber cu autorul Diego Arroyo.
Și-a donat biblioteca personală Universității Catolice Andrés Bello, UCAB, în iunie 2014 (14 mii de exemplare).
Jurnalista și promotorul de artă Sofía Ímber Barú a murit la Caracas pe 20 februarie 2017.
Pe 21 februarie 2017, urma să primească doctoratul Honoris Causa la Universitatea Simón Bolívar, USB
Premii. Distincții. Diplome:
1971 – este singura femeie care a fost distinsă cu Premiul Naţional de Jurnalism Venezuela
„Premiul Naţional de Arte Plastice”
„Ordinul Liberator” (Venezuela),
1997 – „Medalia Picasso” (UNESCO),
„Legionar de Onoare” în grad de Mare Ofiţer (Franţa),
„Aguila Azteca” (Mexic),
„Ordinul Boyacá” (Columbia),
„Ordinul de Merit” (Italia),
„Orden de Mayo” (Argentina),
„Ordinul de Merit Educaţional şi Cultural „Gabriela Mistral”, (Chile),
Gran Cruz de la Orden de Isabel la Católica, Spania
„Ordinul Rio Branco” (Brazilia),
„Ordinul Merit Civil”(Regatul Spaniei) şi multe altele.
Născut la 10 mai 1949 în satul Cureşniţa, judeţul Soroca într-o familie de ţărani gospodari.
Studii:
1966–1971 – Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, Secţia Jurnalistică, filolog; învățător de limbă și literatură moldovenească; jurnalist
1983–1987 – doctoratul în cadrul Universităţii de Stat din Moldova. Doctor în filologie, Высшая Аттестационная Комиссия при Совете Министров СССР (Înregistrare în Republica Moldova – nr. 3299/Dr, 17 iunie 1994)
Experienţa profesională:
1973-1977 – lucrător literar, şef-secţie Şcoli, secretar general de redacţie la ziarul „Tinerimea Moldovei”;
1977-1982 – redactor-şef al ziarului „Tinerimea Moldovei”;
1982-1983 – şef al secţiilor de creaţie ale Uniunii Jurnaliştilor din Moldova;
1983-1992 – lector, lector superior, conferenţiar universitar la catedra Teoria şi practica presei a Facultăţii de Jurnalistică a USM;
1992-1999 – secretar ştiinţific al Comisiei Superioare de Atestare a Republicii Moldova, coordonând studiile de doctorat în țara noastră și organizând sistemul de atestare a cadrelor de înaltă calificare științifico-didactică.
1999-2002, 2010-2012 – decan al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a USM
2002-2010, 2012 – prezent – exercită funcţia de şef al catedrei Jurnalism a Facultăţii Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a USM.
1996–… – a participat la mai multe stagii ştiinţifice şi didactice la universitățile: Complutense din Madrid (1996, 1998), La Sapienza din Roma (1997), La Mediterranee din Marselle (1999), precum și la Școala Superioară de Jurnalism din Lille (2003, 2004), la Școala de Jurnalism a Universității din Missouri (2006).
Premii. Distincții. Diplome:
2012 – Medalia „Meritul Civic” prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova
2006 – Medalia jubiliară „60 de ani de la fondarea primelor instituţii academice din Republica Moldova” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, pentru contribuţii relevante în procesul de renaştere a sferei ştiinţei şi inovării
1982 – Disticția „Eminent al presei” („Отличник печати”), prin Decizia Comitetului de Stat al Uniunii RSS în domeniul editurilor, poligrafiei și comerțului cu cărți și a Comitetului Central al sindicatelor lucrătorilor din domeniul culturii
În vasta sa activitate de cadru didactic universitar, a elaborat curriculum, materiale didactice, manuale, suporturi și note de curs, sillabusuri, ghiduri metodice.
Sursă:
Localităţile Republicii Moldova . Vol. 5 , Cos. – Dră. [Text tipărit] : Itinerar documentar-publicistic ilustrat. ─ [sl]: . ─ [sn]: , 2005. – 636 p. : foto, il.
maestru-coregraf, etnograf, şi cercetător la Institutul de Arte al Academii de Ştiinţe din Republica Moldova.
Născut la 15 mai 1949 în satul Redi – Cereșnovăț, raionul Soroca.
Studii:
1956–1964 – 8 clase la școala din sat
1964–1968 – Colegiul de Construcții din Hîncești.
Experiența profesională:
1968 – activează ca maistru de șantier de construcții civile în Coloana Mecanizată – 55, or. Soroca, de unde este chemat în rândurile armatei, făcându-și datoria timp de doi ani, după care, se reîntoarce înapoi la șantier.
1971-1973 – student la Colegiul de Arte, Secția coregrafie din Soroca, după absolvirea cărui este angajat ca conducător artistic al Casei de Cultură din satul Parcani și conducător al ansamblului de dans popular „Cireșar” în satul Redi – Cereșnovăț.
1974-1978 – Institutul de Stat din Leningrad.
1978-1991 – șef al Secției coregrafice la Centrul de Creație Populară al Ministerului Culturii din Chișinău.
1980-1991 – fondator şi coordonator al Laboratorului de Creaţie al coregrafilor din RM, cu organizarea lecţiilor practice trimestriale;
Iar din 1991 este cercetător științific la Institutul Patrimoniului Cultural, profesor de coregrafie, grad didactic superior.
1989 – a fondat împreună cu familia – soţia, Raisa, feciorii, Dumitru şi Andrei (din resursele financiare ale familiei) ansamblul etnofolcloric de muzică şi dans „Comoara”, activează până-n prezent.
1990-2000 – profesor la Institutul de Perfecţionarea Cadrelor Didactice pe lingă Ministerul Învățământului (dansul popular)
1994 – fondator si coregraf al ansamblului de dans popular „Lăstărel” (copii de 6-9 ani), activează până-n prezent.
1996 – fondator al asociaţiei obşteşti Societatea Academica de Folclor „Comoara”, permanent preşedinte al asociaţiei (valorificarea folclorului autentic prin intermediul ansamblurilor de dans), fondator al arhivei de dans folcloric în cadrul fostului Institut de Etnografie și Folclor al ASM.
1998 – fondator, director si coregraf a ansamblului de dans popular „Cireșarii” (studenţi ai Colegiului Financiar – Bancar „A. Diordiță”, or. Chişinău) activează până-n prezent.
2005 – membru fondator al Asociaţiei obşteşti Asociaţia coregrafilor „Centrul Folcloric Moldovița”, ales preşedinte al Asociaţiei.
2009 – la adunarea generală al coregrafilor ales preşedinte al Uniunii coregrafilor din R. Moldova.
A participat la diverse stagii și cursuri de formare profesională din Rusia, Ungaria, România și din țară.
Premii. Distincții. Diplome:
1990 – titlul „Za otlicinuiu rabotu”,
1996 – titlul Onorific „Maestru în Artă”.
1967, 1977, 1985, 1992 – deținător al medaliilor de aur și Laureat al Festivalurilor Unionale.
2008 – membru cu drepturi egale al Consiliului Internațional de Dans UNESCO.
Luptătorul moldovean Constantin Rusu a cucerit titlul și centura de campion mondial în categoria de 77 kg, la Gala KOK, din Riga, Letonia.
Născut la 17 mai 1994, este originar din satul Inundeni, raionul Soroca.
Acesta și-a început activitatea sportivă, acum 8 ani în urmă, alături de antrenorul său Iurie Todirean, la Clubul Lion din Soroca, în timp ce studia la Colegiul Tehnic Agricol.
A studiat la Universitatea Agrară din Chișinău.
Actualmente se antrenează la Clubul Lion din Chișinău.
În spatele acestei centuri stau ani grei de muncă, dar asta m-a motivat să cred în victorie.
Constantin a început să se ocupe cu sportul prin anii 2007, zilnic parcurgea pe jos câte 10 km pentru a veni la antrenamente și toți atâția parcurgea înapoi.
Antrenorii sportivului au văzut în el o dorință enormă de a câștiga, poate avea o tehnică mai slabă, dar în cinci ani el a devenit cel mai bun sportiv la nivel de țară și la nivel mondial în categoria sa de greutate.
Sursă:
Ziarul Nostru. 2018. – nr. 40(208). – 8 noiembrie. – p. 2.
medic – doctorand, specialitatea Cardiologie la spitalul ,,Fundeni”, București, Institutul de Boli Cardiovasculare, prof. Dr. C. C. Iliescu, interpretă de romanțe
Născutăîn Republica Moldova, 18 mai 1969, județul Soroca, satulVădeni.
Studii:
Facultatea de Medicină și Farmacie Chișinău, medic de profesie.
Experiența profesională și artistică:
A cântat de mică, începând cu corul bisericii din localitate.
În timpul scolii a activat ca solistă în cadrul corului și ansamblului ,,Miorița” din liceu. A participat la diverse festivaluri și activități artistice muzicale județene și naționale.
În timpul Facultății a activat în ansamblul etno-folcloric ,,Datina” al Facultății de Medicină. A participat la Festivalul de Colinde din România, orașele Iași, Onești, Sf. Gheorghe.
Tot în perioada Facultății a cântat în cadrul corului de biserica ,,Sf. Panteleimon”, Chișinău, a participat la Concursul de muzică populară ,,Tamara Ciobanu”, primind premiul II.
După absolvirea Facultății a activat în cadrul ansamblului ,,Ciocârlia”, Dondușeni. A reușit să facă imprimări la radio Chișinău.
Studiază la Școala Populara de Arta, București. Activează în cadrul Cercului de romanțe și muzică populară a Ministerului de Interne, București. A realizat imprimări de muzică populară în studioul ,,Electrecord”, București.
Premii. Distincții. Diplome:
2003, 28-30 mai – a participat la Festivalul de Romanțe ,,Flori de tei”, județul Ilfov – a fost onorata cu locul III. Colaborează cu Ansamblul ,,Rapsodia Româna” București.
2004, octombrie – ,,Crizantema de Aur”, la compartimentul „Creație” a luat mențiune.
2004, februarie – ,,Două inimi gemene”, Festivalul de Muzică Ușoară – cu mențiune.
2004, mai – Festivalul de Romanțe si Cântece de Petrecere ,,Floare de tei” – locul I.
O lucrare fundamentală de referinţă care prezintă o investigaţie ştiinţifică de valoare în materia dreptului constituţional. În lucrare sînt analizate specificul sistemelor constituţionale ale statelor baltice şi ale statelor ex-sovietice europene. Prezită un interes aparte cercetarea criteriilor definitorii ale sistemelor constituţionale prezidenţiale, parlamentare, probleme actuale în evoluţia sistemelor constituţionale contemporane.
Cuşmir, Marcel. Teoria sistemelor constituţionale contemporane [Text tipărit] / Marcel Cuşmir . ─ Chişinău : Adriga-Vis, 2008. – p. 199-214
Cuşmir, Marcel; Cuşmir, Carolina. Grupurile de interese şi puterea publică / Marcel Cuşmir, Carolina Cuşmir// Geografia populaţiei. – 2011. – Nr. 1-2. – P. 74-86 / Octavian Mândruţ, Cornel Faur . ─ Arad[sn], 2012, 152 p.
şef al Serviciului Special de Poliţie pentru Intervenţie Rapidă din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie (SSPIR) a municipiului Bucureşti
Născut la 26 mai 1969, în familia lui Vasile şi Tamara Achinca din s. Dărcăuți, r-l. Soroca.
Studii:
1986 – Şcoala medie Dărcăuţi
1987 – Şcoala medie profesională „Alfa” din Chişinău
1989-1991 – serviciul militar în termen în trupele sovietice de grăniceri din peninsula Crimeea.
Şcoala de Poliţie din Chişinău, specializarea drept.
1994 – a absolvit Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti, devenind licenţiat în ştiinţe juridice.
1997-2008 – a urmat mai multe cursuri postuniversitare de specializare şi perfecţionare profesională.
2005-2007 – masteratul, specializarea „Drept administrativ şi administraţie publică contemporană” la Academia „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti.
Experiența profesională:
1993-2008- i s-a acordat gradul profesional de locotenent de poliţie, a avansat succesiv în gradele de căpitan, maior, subcomisar, comisar de poliţie (locotenent-colonel), comisar şef de poliţie (colonel). Respectiv, a avansat şi pe scara de serviciu: ofiţer operativ II, ofiţer operativ I, şef compartiment Urmăriri, sector 6 din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti; ofiţer operativ principal I, ofiţer specializat III, şef al Departamentului de intervenţii la acţiuni speciale din cadrul aceleiaşi Direcţii
2002 – numit în postul de aghiotant al ministrului de Interne al României
2006-2008 – şef al Biroului Flagrant şi Teste de Integritate din Cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie.
2008 – câștigă concursul pentru funcţia de şef al Serviciului Special de Poliţie pentru Intervenţie Rapidă din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie (SSPIR) a municipiului Bucureşti.
medic igienist, doctor habilitat în medicină, profesor universitar.
Născută la 26 mai 1954, în satul Visoca, raionul Soroca, RSSM.
Studii:
1961-1971 – școala medie din satul natal
1971-1977 – USMF„N. Testemiţanu”, Facultatea Igienă Socială.
1981-1984 – studii prin doctorat la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Igienei „Nikolai Sâsin” al Academiei de Ştiinţe Medicale a Federaţiei Ruse.
1984 – susţine teza de doctor în medicină: „Evaluarea igienică a sarcinii chimice care acționează prin inhalare asupra popu-lației într-un oraș mare”. În acelaşi an revine la Chişinău şi activează în calitate de colaborator ştiinţific superior la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Microbiologiei şi Epidemiologiei
1990-1998 – teza de doctor habilitat cu tema: „Studiul fiziologo-igienic al particularităţilor individual-tipologice ale elevilor de 7-17 ani şi al influenţei lecţiilor cu caracter de antrenament asupra copiilor”
2000 – cursuri de medicină sportivă
2012 – cursuri de administrare sportivă
Experiența profesională:
1977-1981 – lucrează în laboratorul clinic al Spitalului de Psihiatrie nr.2 din s. Curchi, raionul Orhei.
1984 – angajată la Institutul de Cercetări Științifice în domeniul Microbiologiei și Epidemiologiei a Ministerului Sănătății al RSS Moldovenească în calitate de cercetător științific superior.
1988 – se transferă la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” în calitate de lector superior.
1999 – titlul științifico-didactic de profesor universitar.
1993 – 2000 deține funcția de șef al Catedrei discipline medico-biologice a Institutului Național de Educație Fizică și Sport al Republicii Moldova. Colaborează activ cu Comitetul Olimpic Național și Comitetul Olimpic Internațional.
1994 – şef al Catedrei discipline medico-biologice a Institutului Naţional de Educaţie Fizică şi Sport.
2000-2011 – prorector la Universitatea Cooperatist-Comercială din Moldova, şefă a secţiei relaţii internaţionale inter universitare şi publice, şefă a Catedrei tehnologie şi chimie a mărfurilor.
2011 – şefă a Catedrei managementul culturii fizice a Universităţii de Stat de Educaţie Fizică şi Sport.
Autoare a peste 100 de lucrări ştiinţifice.
2014 – profesor universitar în cadrul Departamentului Medicină Sportivă al acestei instituții. Este implicată în activitatea Departamentului de Formare Profesională Continuă din USEFS, contribuind la creșterea nivelului de pregătire profesională a cadrelor pentru domeniul educației fizice și antrenamentului sportiv.
2015 – participă în calitate de formator la Seminarul Național Instructiv-Metodic „Reconceptualizarea sportului ca factor asanativ al populației Republicii Moldova”
Ține cursuri la Facultatea Transfrontalieră a Universității „Dunărea de Jos” din Galați.
Pe parcursul anilor a predat mai multe discipline:
„Igiena și fi ziologia copiilor și adolescenților”, „Anatomia și morfologia sportivă”, „Microbiologie, igienă și sanitărie”, „Suplimente alimentare și biologic active”, „Biotehnologia”, „Sanitaria entităților alimentației publice”, „Bazele nutriției și alimentației”, „Toxicologia”, „Publicitatea și relațiile publice în sport”, „Managementul negocierilor”, „Protecția civilă”, „Fiziologia umană și ergofi ziologia”, „Igiena educației fi zice și sportului”, „Educație pentru sănătate” etc., îmbinând cu succes activitatea didacticometodică, științifi că și cea educativă.
Premii. Distincții. Diplome:
2004 – Diploma Ministerului Educației al Republicii Moldova
2004 – Diploma Biroului Executiv al Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica Moldova „MOLDCOOP”
2003, 2004, 2009 – Diploma de onoare a UCCM
2014 – Diploma USEFS
2016 – Diploma Guvernului Republicii Moldova de gradul I
2016 – Diploma Consiliului Național pentru Acreditate și Atestare
Publicații:
A semnat peste 135 de lucrări științifi ce.
Sursă:
Baciu, Gheorghe. Profesorii universitari absolvenți ai USMF „N. Testemiţanu” /Gheorghe Baciu. – Ch.: S. n., 2012 (Tipogr. Reclama). – 296 p. – Bibliogr.: p. 286.
1986–1989 – medic endoscopist chirurg la Spitalul Direcției a IV
1987 – specializare endoscopie la Institutul Central de Stat de specializare și perfecționare a medicilor Spitalul Botkin din Moscova specialitatea panendoscopst
1987-prezent – endoscopist chirurg
1989–prezent – medic endoscopist chirurg la IMSP SCM „Sfânta Treime” din Chișinău, Moldova. Specialist principal în endoscopie a Spitalului. Posedă toate tipurile de diagnostic și tratament aplicate prin endoscop
Categoria superioară de calificare
Un șir de perfecționări în domeniul:
endoscopiei diagnostice a tractului digestiv superior;
În domeniul diagnosticii și operative a colonului;
în domeniul bronhoscopiilor;
în domeniul laparoscopiilor diagnostice
Publicații:
5, Inovații 7, Invenții 5
Premii. Distincții. Diplome:
Medalie de aur de la expoziții internaționale a InfoInvest
Două medalii de argint de la expoziții internaționale a InfoInvest
Medalie de bronz de la expoziții internaționale a InfoInvest
S-a născut, la 30 mai1949 satulCosăuți,raionul Soroca
Studii:
Absolvește școala din sat
1968-1972 – studiază canto în clasa profesoarei Ludmila Pelin la Școala de Muzică „Ștefan Neaga”
1972-1978 – studentă la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” (actualmente – Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice) în clasa profesoarei Tamara Ciobanu.
Experiența profesională:
1978-1981 – activează în calitate de solistă în Orchestra de estradă a Radiodifuziunii
1981-1984 – Orchestra de estradă „Bucuria” a Filarmonicii.
1985-1989 – solistă a Ansamblului vocal-instrumental „Ecou” al Centrului Tineretului de la Chișinău
A înregistrat mai multe cântece de estradă la Radio Chișinău, s-a filmat într-o serie de filme televizate muzicale. A lansat albumele audio: „La Cahul”, „Muzica e taina mea”, „Rămân nemuritoare”. A colaborat cu mulţi compozitori, poeţi şi interpreți din Moldova și de peste hotare. Este interpreta pieselor ”Astă vară, la Soroca” (versuri de Dumitru Matcovschi, muzică – Petre Teodorovici), ”Două inimi” (muzică și versuri de Ian Raiburg), ”Morărița” (muzică – Vasile Vasilache, versuri – N. Stroe și P. Maximilian), ”Vara, primăvara” (muzică – Boris Polin, versuri – Dumitru Matcovschi), ”Ochii mei” (muzică – Ilia Bersadschi, versuri – Dumitru Matcovschi) ș.a.
Angela Ciumac a efectuat turnee în China, Coreea, India, Rusia, Thailanda etc. De mai mulți ani, este stabilită la București, România.
Discografie: „La Cahul”, „Muzica e taina mea”, „Rămân nemuritoare” ș.a.
44 de bibliotecari din diferite localități ale țării s-au întrunit pentru a-și consolida capacitățile în utilizarea eficientă a serviciilor publice electronice. Toți acești bibliotecari vor deveni formatori digitali pentru alți 4000 de bibliotecari, care la rândul lor vor ajuta membrii comunităților să beneficieze de servicii publice electronice. Peste 60% din bibliotecile din țară oferă acces la Internet, iar bibliotecarii care au obținut competențe digitale sporite pot contribui la instruirea cetățenilor în vederea utilizării serviciilor electronice la distanță. Obiectiv fiind oferirea cetățenilor servicii publice calitative, în timp rapid și în condiții de comoditate.
Azi, 19 aprilie 2024, primii vizitatori ai Bibliotecii Municipale „Mihail Sadoveanu” Soroca, studenți ai anului III, Biblioteconomie și Asistență Informațională, Colegiul „Nicolae Botgros”, au avut parte de prima instruire cu genericul „Expoziția – o formă de promovare a colecției”. În cadrul cărei cei 18 studenți au pătruns în lumea frumoasă a Cărții – Biblioteca, în căutare de forme și metode noi de expunere a cărții și a informației. Au luat cunoștință cu metode inovatoare de dezvoltare profesională și de relaționare cu utilizatorii, adunând un portofoliu bogat de modele, tehnici, tactici.
Ce este o expoziție? Câte tipuri de expoziție sunt? Cum se organizează o expoziție? Ce vrem să demonstrăm? Cine este publicul? Unde va avea loc expoziția? Cum organizăm o expoziție de neuitat?, au fost pașii ce au stat la baza orei de instruire de astăzi. Cei prezenți au avut parte de două expoziții frumos organizate: „Cititorule! A sosit o carte nouă!” și „Sărbătoarea Învierea Domnului binecuvântată de Lumina Sfântă!”, pregătită cu multă inspirație de bibliotecara, Muntean Andriana.
Toți prezenți la această activitate au rămas plăcut surprinși de schimbările radicale a aspectului bibliotecii, convingându-se că imaginea bibliotecii câștigă din ceea ce face, ce promovează, ce este, din comportamentul comunitar / profesional al slujitorului bibliotecii și conlucrarea eficientă cu Administrația Publică Locală cu implicarea în proiecte. Pentru ce le aducem sincere mulțumiri APL Soroca și finanțatorului internațional GIZ.
Sperăm că le-am trezit pofta de schimbare și inovare instituțională. Despărțindu-ne cu expresia: „Omul sfințește locul”.
„Mediul înconjurător este locul în care ne întâlnim cu toții; unde toți avem un interes reciproc; este singurul lucru pe care îl împărtășim cu toții.” — Lady Bird Johnson
La 22 aprilie in fiecare an se sărbătorește Ziua Planetei Pământ pentru a ne reaminti că planeta Pământ și ecosistemele sale ne oferă condițiile necesare pentru întreținerea vieții. Ziua Planetei Pământ a fost declarată sărbătoare oficială de către Organizația Națiunilor Unite (ONU), anul 2009. Marcată pentru prima dată în 1970, Ziua Planetei Pământ a fost inițiată de senatorul american Gaylord Nelson şi celebrată, inițial, doar pe teritoriul SUA. Din 1990, datorită eforturilor depuse de activistul Denis Hayes, Ziua Planetei Pământ a început să fie organizată la nivel internațional, în peste 140 de tari. Această zi are scopul de a mobiliza oamenii în vederea protejării mediului înconjurător, a devenit o sărbătoare îndrăgită pentru cei mici și mari, fiind organizate evenimente publice de sensibilizare, acțiuni de protejare a mediului ambiant. Este focusată pe creșterea gradului de conștientizare cu privire la protejarea mediului, fiind îndemnați cu toții să acționăm în vederea diminuării efectelor negative și distructive asupra climei, mediului înconjurător și biodiversității. Cooperarea în scopul combaterii poluării va îmbunătăți sănătatea oamenilor calitatea vieții lor, va proteja ecosistemele și natura. Cu toții avem nevoie de un Pământ sănătos pentru a susține locurile de muncă, mediul de trai, sănătatea și bunăstarea familiei și a comunității. O planetă sănătoasă nu este o opțiune, este o necesitate. În Republica Moldova, Ziua Planetei Pământ este sărbătorită din anul 1990. Acest eveniment-simbol al protecției mediului înconjurător și al conservării resurselor naturale de pe Planetă are drept scop major conștientizarea și informarea populației despre problemele existente de poluare și măsurile necesare de întreprins pentru diminuarea impactului asupra mediului.
Camil Petrescu este o figură emblematică a literaturii române, un autor care a lăsat o amprentă profundă asupra culturii naționale. În calitate de romancier, dramaturg, filosof, nuvelist și poet, a contribuit la dezvoltarea și modernizarea literaturii române, fiind considerat inițiatorul romanului modern în România. Viața sa, plină de evenimente și experiențe care au modelat opera sa, este la fel de fascinantă ca și scrierile sale.
Camil Petrescu s-a născut la 22 aprilie 1894, în comuna Pitești, unde și-a petrecut o mare parte din viața sa în lumea literară, dar și în cea teatrală. A rămas orfan încă de mic de ambii părinți si a fost crescut de o doica din mahalaua Moșilor. La școala din Obor și-a făcut clasele primare, iar la Colegiul “Sfântul Sava” a urmat cursurile liceale, iar Liceul la “Gheorghe Lazar”. Camil Petrescu a fost un bursier intern, datorită rezultatelor foarte bune la învățătură. Mai apoi a continuat cursurile Facultății de Filozofie si Litere de la Universitatea din București. A participat ca ofițer la Primul Război Mondial, din anul 1916, unde a fost rănit. Face un stagiu într-un spital militar, după care din nou ajunge în prima linie, unde cade prizonier la unguri. În urma unui bombardament își pierde auzul si o ureche. După eliberarea din lagărul german revine la București, unde are loc debutul în revista “Facla”, în anul 1914, cu articolul “Femeile și fetele de azi”, semnându-se sub pseudonimul “Raul D”. Din 1920 participa la ședințele cenaclului “Zburătorul” condus de Eugen Lovinescu, iar primele poezii le publică în revista omonimă. Debutul editorial și-l face cu un volum de “Versuri”: “Idee”. Cel mai valoros roman al său ,,Patul lui Procust”, Camil Petrescu îl publica în anul 1933, şi este unul dintre cele mai importante romane ale Modernismului european. În anul 1930 este numit director al Teatrului Național din București, dar rezistă acolo doar 10 luni, după care este ales membru titular al Academiei Romane în anul 1948.
Camil Petrescu moare la 14 mai 1957, la București, iar romanul social închinat lui Nicolae Bălcescu: “Un om între oameni” rămâne neterminat.
G. Călinescu spunea undeva că spiritul lui veșnic neliniștit este, în tot ce a scris, „ mereu încordat de atenție ca un cap de șopârlă.”
Opere scrise de Camil Petrescu
Romane: “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930); “Patul lui Procust” (1933); “Un om între oameni” (1953 – 1957, neterminat).
Nuvele: “Turnul de fildeș” (1950); “Moartea pescărușului” (1950); “Mănușile” (1950); “Cei care plătesc cu viața” (1950); “Un episod” (1957).
Poezie: “Versuri. Ideea. Ciclul morții” (1923); “Un luminiș pentru Kicsikem” (1925); “Transcendentalia” (1931); “Din versurile lui Ladima” (1932).
Dramaturgie: “Jocul ielelor” (1918); “Act venețian” (1918-1946); “Suflete tari” (1921); “Danton” (1924-1925); “Mioara” (1926); “Mitică Popescu” (1925-1926); “Dona Diana”, comedie în gustul Renașterii în zece tablouri după Moreto (1938); “Iată femeia pe care o iubesc” (1943); “Prof. dr. Omu vindecă de dragoste” (1946); “Bălcescu” (1948); “Caragiale în vremea l
În condițiile actuale unul din obiectivele principale ale oricărei biblioteci este Calitatea. Cerințele societății față de biblioteci astăzi rezidă în formarea resurselor informaționale, integrarea în spațiul unic informațional, atingerea nivelului tehnologic nou în procesele de obținere, prelucrare și difuzare a resurselor informaționale create.
În același timp, acțiunile întreprinse de biblioteci pentru a-și moderniza activitatea și a se racordă la schimbările produse, nu pot avea efectul atâta timp cât nu sunt promovate, nu sunt cunoscute comunității în care activează.
Promovarea imaginii bibliotecii presupune o bună comunicare cu toate segmentele comunității – realii și potențialii utilizatori, parteneri, voluntari, susținători, iar în construirea unei strategii de promovare a imaginii trebuie să se țină cont în primul rând, de orizontul de așteptare al acestora.
Care sunt așteptările utilizatorilor vizavi de bibliotecă? Componentele imaginii pozitive a unei biblioteci se reduc la următoarele: spații accesibile și confortabile, colecții bogate și variate, bibliotecari competenți și receptivi, un centru de comunicare.
Posibilitatea de a accesa Internetul, de a consulta documente pe suporturi netradiționale, programe interactive, jocuri electronice, sporesc atractivitatea celor 51 biblioteci publice din rețea. Câștigă în atractivitate bibliotecile care sunt amplasate în locuri accesibile (centrul comunității, în prejma instituției de învățământ), programul de funcționare, cât și ambianța favorabilă, să facă plăcută aflarea în spațiul bibliotecii și să-l motiveze pe utilizator să revină în acest spațiu, microclimatul și mobilierul. În ultimii doi ani 50 % din bibliotecile publice ale raionului Soroca și-au schimbat designul care produc efecte emoționale pozitive ale utilizatorului (Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu” filialele: Basarabia, Filiala n. 4, Biblioteca pentru copii „St. Grama”, Zastânca, Bădiceni, Vădeni, Racovăț, Nimereuca, Rudi și a.
Imaginea personalului determină în cea mai mare parte imaginea generală a bibliotecii. Spiritul inovator trebuie să constituie calitatea de bază a bibliotecarului, care trebuie să utilizeze progresul tehnologic ca pe un avantaj și o oportunitate de a comunica mai eficient cu utilizatorii bibliotecii și de a fi cât mai aproape de necesitățile acestora vizavi de explorarea informației, în întreg procesul de învățământ. Pentru a răspunde exigențelor utilizatorilor, bibliotecarul trebuie să fie competent, bine informat, un bun cunoscător al colecțiilor bibliotecii, trebuie să manifeste atitudine de bunăvoință, atenție, să fie comunicabil.
O strategie promoțională de succes trebuie să cuprindă acțiuni diverse, pornind de la atitudinea personalului, modul de organizare a spațiilor până la stabilirea unor relații permanente cu mass-media și organizarea unor campanii orientate spre promovarea bibliotecii, crearea unei imagini bune în comunitate.
Fructe și legume: importanța acestora pentru sănătatea organismului
La 10 aprilie 2024, BM „M. Sadoveanu” Soroca s-a întrunit într-o nouă ședință cu 22 de studenți ai Căminului Pedagogic „M. Eminescu” Soroca, parte a serviciului „Învață-te să fii sănătos”, unde s-a discutat despre importanța fructelor și legumelor.
Fructele și legumele reprezintă o parte importantă a unei diete sănătoase. Consumul zilnic a cel puțin 5 porții de fructe și legume este recomandat ca parte a unei diete echilibrate și sănătoase. În cadrul activității am discutat despre: beneficiile de consum, profilul nutritiv al fructelor și legumelor, câte porții se recomandă spre consumul zilnic, regula curcubeului, beneficiile fiecărei culori, criteriile de alegere a fructelor și legumelor, cum se pregătesc fructele și legumele pentru consum.
Regula curcubeului
Pentru a obține la MAXIM toate vitaminele și mineralele din fructe și legume, este necesar ca într-o săptămână să consumați fructe și legume din toate cele șapte culori ale curcubeului
Există dovezi care arată că există beneficii semnificative pentru sănătate dacă se consumă cel puțin 5 porții de o varietate de fructe și legume în fiecare zi (5 porții de fructe și legume în total, nu 5 porții din fiecare). O porție de fructe sau legume cântărește 80 g.
Varietatea este mai importantă decât cantitatea. Mulți experți spun că, atunci când încearcă să urmeze o dietă bogată în nutrienți, o persoană ar trebui să încerce să mănânce „curcubeu”. Acest lucru se datorează faptului că legumele colorate conțin nutrienți vitali, iar diferitele lor nuanțe indică diferite profiluri nutritive. De exemplu, legumele roșii și portocalii sunt bogate în antioxidanți și carotenoizi. Legumele albastre sau mov sunt bogate în antocieni, care au proprietăți antiinflamatorii și antimicrobiene, iar cele verzi cu frunze închise la culoare sunt surse excelente de calciu, fibre și carotenoizi.
Fructele conțin, de asemenea, diverse substanțe nutritive benefice. De exemplu, multe citrice – cum ar fi portocalele, grapefruitul și lămâile verzi – conțin vitamina C, un antioxidant care ajută țesuturile organismului să crească și să se repare.
Consumul fructelor și legumelor atunci când sunt în sezon are numeroase beneficii pentru sănătate și un impact mai mic asupra planetei. Poți să-ți planifici o dietă plină de nutrienți în funcție de sezon și de produsele ușor disponibil în mod natural.
Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu”, Soroca 