Cel mai în vârstă poet din R. Moldova – Anatol Gugel, care scrie în continuare versuri…

Poetul, eseist și traducător Anatol Gugel a împlinit 100 ani de la naștere  – cel care a stat la izvoarele literaturii moldovenești din perioada postbelică.

Anatol Gugel s-a manifestat cu pregnanță în ziaristica noastră postbelică, fiind secretar de redacție la ziarele „Tinerimea Moldovei” şi „Moldova Socialistă apoi redactor-șef adjunct la revista ,,Moldova.”

A susținut mult timp rubrica „De la Naslavcea la Giurgiulești”, în care a prezentat oameni şi locuri pitorești din Moldova. Modest din fire, fiind un poet discret, el n-a ieșit niciodată în prim-plan – a preferat să-şi scrie opera, conducându-se după dictonul latin „Festina lente” („Grăbește-te încet”).

Anatol Gugel s-a născut la 6 aprilie 1922, la Iași, România, în familia unui avocat. Tatăl a murit de tifos, iar mama, cu copilul de șase luni, s-a întors la Chișinău, la părinții săi. Şi-a făcut studiile la liceul „B. P. Hașdeu” din Chișinău, unde s-a împrietenit cu viitorul scriitor Alexandru Cosmescu. Şi-a luat bacalaureatul în 1941. După absolvirea liceului şi-a continuat studiile la Institutul Pedagogic din Chișinău, 1945.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a evacuat împreună cu institutul la Buguruslan, unde şi-a continuat studiile. După absolvirea institutului, în 1944, s-a întors la Chișinău şi din primăvara lui 1945 până în prezent s-a consacrat scrisului. A debutat cu poezii în revista „Licurici” a Liceului „B. P. Hașdeu” din Chișinău în martie 1940.

Debutează editorial cu plachetele de versuri „Generația mea” (1951) şi „Schimbul nostru” (1952). Este autorul volumelor de poezii: „Fereastra cu trei mușcate” (1956), „Sonata lumii” (1965), „Lanterna magică” (1978), „Crug” (1982), „Post-scriptum” (1998) etc. În 2004 publică volumul de sinteză „Am fost odată ca niciodată”. Ultima carte a editat-o la 95 de ani, „O revedere cu sine însuși, la 100 de ani” (2020) etc. A mai editat şi cărți de eseuri: „Înșiră-te mărgăritare” (1979), „Har” (1982); cărți pentru copii: „Ostroave verzi” (1960), „Eu, Ancuța şi Radu” (1963) etc. Traduse în limba rusă au fost publicate colecții de poezie: „Pe urmele memoriei” (1959), „Setea cerului” (1967) „Sonata la lumina lunii” (tradusă de Anatolie Naiman, 1974), „Lanterna magică” (1983) etc. Ciclul de poezii „Caietul Ierusalimului” (colecția „Post scriptum”) a fost publicat în traducere rusă în al doilea număr al almanahului „Filiala Ierusalimului”.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1946). Anatol Gugel a fost distins cu Medalia „Mihai Eminescu” (1998) și cu Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Șirul distincțiilor căruia a fost completat cu medalia „Nicolae Milescu Spătaru”, acordată de Academia de Științe a Moldovei, la vârsta venerabilă de o sută de ani pe care-i sărbătorește astăzi, rămâne aceeași persoană cu verticalitate, cu gândul la creație, semeni şi la timpurile pe care le trăim. 

La Mulți Ani maestre!!! Sănătate multă și multe realizări frumoase în continuare…

Silvia Dabija

Șef serviciu informativ-bibliografic