Pâinea este temelia vieții

Istoria pâinii

Pâinea are o vechime de aproximativ 30.000 de ani. Ea a apărut în era paleolitică, atunci când oamenii primitivi au învățat să sfărâme între două pietre semințe de cereale sălbatice, să facă un fel de turtoi amestecând această făină cu apă și să îl coacă pe un pietroi fierbinte, scos din foc.

Pe lângă calitățile hrănitoare ale pâinii, acest fel de alimentație a permis stocarea de rezerve în depozitele din grotele de adăpost. Semințele adunate în sezonul cald permiteau supraviețuirea în lunile de vreme rea.

În neolitic, oamenii au „domesticit” animale și o serie de plante, între care ierburile de tip cereale: grâul, orzul și ovăzul. Acest lucru s-a petrecut în zona geografică a Orientului Mijlociu, de unde a apărut civilizația Mesopotamiei și de unde a plecat reforma agrară.

Mai târziu s-au adăugat alte cereale, a căror făină a fost folosită la făcutul pâinii sau echivalentelor: porumb (tortilla, turtoi, mămăligă), orez (paste, găluști, prăjituri) sau sorgum (pâine, pizza, prăjituri, paste).

Ce este pâinea ?

•   Valeria Moroșan.

• Pâinea este strop de soare
• Adunat în bob de grâu,
• Zumzet molcom de tractoare
• Şi al ploilor pârâu.
• Pâinea este munca tatei
• Ce lucrează pe combină,
• Roata harnică a morii
• Care macină făină.
• Pâinea mama o-mpleteşte,
• Modelând cu sucitorul,
• Aluatu-n tavă creşte,
• Pregătit este cuptorul.
• Când pe masă o aduce
• Tata-n mâna lui cea mare,
• Cu cuţitu-i face cruce
• Împărţind la fiecare.
• Şi rosteşte rugăciunea,
• Mulţumind lui Dumnezeu!
• Înţeleg atunci că pâinea
• El ne-o dă! E darul său!

                                                                                            

R. Chiseliță. MB,, M. Sadoveanu ”