Ecou întârziat. Foarte întârziat.

   Prezența la „Iarmarocul Comunității cu susținerea bibliotecii moderne”, organizat de Centrul de Excelență „E. Coșeriu” Bălți a fost pentru mine un moment de mari emoții. Aici am descoperit bucuria împlinirilor profesionale, bucuria rezultatelor frumoase.

  Numai câtă licărire am văzut am ochii doamnei Tatiana Călugărescu când vorbea despre bucuria celor 4 tineri care au mers la Vilnius pentru a participa la competiții de Robotică. Radia și atunci când număra obstacolele ce a trebuit să le depășească ca copiii să ajungă la destinație. Cât făceau impresiile celor 4 adolescenți care prima oară au zburat cu avionul! Prima oară au vizitat o țară străină! Dar bucuria reușitei?  Premiul special?

  Echipa din Ungheni m-a impresionat prin noutate în instruiri. A dat peste cap formele tradiționale, modelele, titlurile și au reușit pe aceste ruine să ridice o construcție metodică eficientă.

  AO „Onoarea și dreptul femeii contemporane”. Panoul m-a oprit pentru un moment și m-a pus pe gânduri. Nu cunosc situația din alte țări, dar în Moldova bărbații nu doresc nicidecum să cedeze terenul democratic în favoarea femeilor. Chiar și-n situații când nu dețin capacități de „prelucrare” a terenului. Biblioteca îndeamnă femeile să încalțe pantofi de lider marca Telenești și și-a arătat disponibilitatea de a le instrui cum să-i poarte. Pantofi pe toc înalt. Tocurile probabil au misiunea de a strivi lenevia și necompetența. Stau pe gânduri, să-mi cumpăr o pereche de așa pantofi… pentru fiece zi.

  Mi-e greu să selectez cuvinte pentru a-mi exprima sentimentele vis-a-vis de organizarea evenimentului. A fost frumos. A fost îndrăzneț. Iar factorul cultural a persistat la toate etapele evenimentului. Aș zice că a fost un bilanț a posibilităților echipei „E. Coșeriu”. Un bilanț îmbucurător. Au demonstrat că la Bălți se lucrează în timpurile vitrege de azi. Doamna Ouș a mobilizat toate forțele culturale ale Bălțului. Domnul Oleg Bursuc ar nota-o cu 10 la capitolul Advocacy. Iar cântecul „Moldova mea” interpretat de Diana Sandu mi-a transmis senzația de libertate, măreție, imensitate. Pentru un moment toate lucrurile mărunte s-au ascuns undeva, iar alături îi simțeam pe Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Ion și Doina. O revelație ce mă alimentează și astăzi.

  Am susținut o mulțime de dialoguri cu colegii. Mi-am făcut cunoștințe noi. Mi-am notat idei inovative.

  Atât am dovedit să-mi notez. Evenimentul a meritat cu mult mai mult. Să finisez cele începute nu am timp, să le plasez în sertar – nu-mi permite conștiința profesională. De rând cu scuzele cerute de situație doresc izbândă echipei „E. Coșeriu”

Eugenia Railean, director CDI „M. Sadoveanu” Soroca

Anunțuri